Descrierea bisericii

A. Prezentarea bisericii la exterior

1. Arhitectura

Prin prezenţa sa, privită din exterior, biserica are o formă aproximativ dreptunghiulară, ţinând cont că la extremitatea altarului latura respectivă are extensia semirotundă specifică, cu o singură absidă, iar pe latura faţadei se reduce din extemităţi cu câte 2 m de fiecare parte. Este dispusă pe o suprafaţă de 21/14 m, iar la turla cea mare atinge înălţimea de 15 m până la vârful crucii. Biserica are dimensiunea de 27/13,5 m la exterior şi înălţimea (la nivelul crucii de pe turla principală) de 23 m, biserica este situată la 1,2 m faţă de nivelul solului, şi se ajunge în pridvorul acesteia păşind cele şase trepte ale scării existente în faţa intrării şi delimitate de parapeţii cu balustradă de piatră aflaţi în continuarea lateralelor pridvorului (5/3 m). Deasupra frontonului de la intrare, în planul al doilea de susţinere a bolţii acoperişului (în spatele terasei), se află baza paralelipipedică a turlei, cu laturile de aproximativ 3/3 m, iar spre faţadă prezintă o înălţime de 4,2 m pornind de la terminalul terasei pridvorului. Aceasta se descarcă în interior pe doi stâlpi aflaţi în naos şi pe elementele de structură încorporate în peretele faţadei la extremităţile uşilor.

Turla mică dispune de câte patru ferestre mozaicate, intercalate cu patru firide care păstrează aceeaşi linie arhitectonică şi dimensiuni ca şi a ferestrelor, dar care au în interior structuri de rerzistenţă pentru preluarea portanţei. La baza acestor elemente, modulul exterior al bisericii pe care sunt dispuse, este redus în lateral faţă de linia de bază a clădirii propriuzise.

La partea superioară a postamentului turlei, pe înălţimea de 0,7 m sunt compartimentate firide pentru frescă, aşa cum de alt fel se observă der jur împrejurul pereţilor exteriori, sub cornişă, dar care nu au reprezentări picturale, ori dacă au avut cîndva, în urma numeroaselor reconstituiri şi reparaţii, nu sau mai păstrat. Situat pe mijlocul acesteia la faţadă, este dispus întrun semicerc de 2 /1,2 m, un medalion în mozaic multicolor pe fond azuriu, prelucrat în stil bizantin, reprezentând cea mai elocventă imagine a Sfântului Ioan Botezătorul, în binecunoscuta ipostază (a singurului sfânt cu aripi), cu tipsia ofrandei sale în mâna dreaptă şi toiagul crucii în cealaltă. Peste pantele reduse ale cornişei ce protejează această parte cubică de acoperiş, tronează turla cea mică a clopotniţei, de formă cilindrică, cu diametrul şi înălţimea de aproximativ 3,7 m, peste care se înalţă cu încă 2,5 m, acoperişul semisferic cu pantă frântă, de cca. 4 m la streaşină. În interiorul acestei reprezentări, pornind de la nivelul terasei pridvorului, se află amfiteatrul corului, cu bolta tavanului arcuită în adâncimea bazei de la turla clopotniţei, şi al cărui balcon se deschide spre naos pe toată lăţimea sa.

Crucea de deasupra turlei are cam 2 m înălţime, şi este executată din drugi metalici configurând cunoscuta formă cu terminaţia aripilor în treflă şi înstelată la mijloc. Evident, cea de la turla mică este mai redusă ca dimensiuni, comparativ cu cea de la turla mare, dar păstrează aceiaşi linie de prezentare. Amândouă sunt susţinute de câte un rând de ancore dispuse pe cele patru direcţii.

În spatele turle primei clopotniţe, se continuă acoperişul navei de deasupra naosului, la mijlocul căruia tronează turla cea mare, la care regăsim aceiaşi motivaţie geometrică, cu deosebirea că aceasta are dimensiunile majorate (diametrul de 5 m şi înălţimea de 5,2 m), iar bolta acoperişului este mai înaltă faţă de cea a turlei mici, ceea ce îi conferă o prezenţă regală şi maestuasă. În plus, aceasta dispune de douăsprezece ferestre. Şase dintre acestea cu vitralii reprezentând sfinţii părinţii ai Bisericii Creştine, cei doi apostoli Petru şi Pavel, pe Sf. Ioan Botezătorul, patronul bisericii respective, Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Sf. Mare Mucenic Gheorghe şi pe Sf. Ioan Gură de Aur, iar celelalte şase intercalate între primele, maschează stâlpii de susţinere ai turlei, fără a-şi dezvălui prezenţa spre exterior.

Turla mare se descarcă în pe patru arce ce se continuă spre sol pe coloanele prismatice din interiorul naosului. Stâlpii respectivi cu baza dreptunghiulară de 0,8/0,7 m, pornesc din podeaua bisericii păstrându-şi forma lineară şi prismatică, pe toată înălţimea până la curbura arcelor care preiau grosimea lor pe boltă, intrând sub nivelul de etajare al celui de-al doilea arc mai extins spre adâncimea turlei.

Pereţii exteriori ai bisericii sunt decoraţi cu alveole crenelate în stil bizantin, o ornamentaţie simplă cu două registre de firide separate de un brâu. Pe părţile laterale ale bisericii, corespunzător compartimentării structurale interoare a edificiului (spre naos şi pronaos), câte cinci alveole pe fiecare parte, corespund ferestrelor cu vitralii, practicate în firedele de inferioare, care pornesc de la garda brâului temeliei până la brâul separator al părţii superioare.

La parea de răsărit a altarului motivaţia arhitectonică continuă, iar la mijlocul arcului exterior al zidului se află un vitraliu care păstrează linia şi dimensiunile celor laterale.

Înfăţişarea exterioară a bisericii, se poate studia în detaliu pe fila ataşată care conţine imaginea acesteia

2. Pridvorul

Pridvorul de la intrare se deschide în trei arcade spre faţada de la apus, este flancat de patru stâlpi de piatră înalţi de 2,7 m, având grosimea de 0,4 m, iar brâul înalt de 1m., de formă patrată, cu ornaţii şi fâşii longitudinale reliefate. Stâlpi respectivi sunt fasonaţi în stil corintic şi cu ornaţii lineare sub formă de drugi, au capitelurile ornate cu frunze de acant şi volute. Doi dintre aceştia, sunt situaţi la extremităţii închizând spaţiul de delimitare al pridvorului, iar ceilalţi doi încadrează spaţiul de la intrare care este controlat de două portiţe din fier forjat şi fasonnat în stil florentin. La fel de jur împrejurul stâlpilor (extremităţile faţadei şi lateralele), sunt protejate cu acelaşi model de grilaj, iar stâlpi dinspre peretele faţadei sunt alipiţi de colţurile zidului, spre interiorul pridvorului. Tavanul pridvorului se sprijănă pe arcadele exterioare susţinute de capitelurile de la partea superioară a coloanelor. Tavanul de deasupra pridvorului este constituit din trei cupole cu diametrul de aproximativ 1m. şi adâncimea de 0,5 m, care se sprijină pe arcadele susţinute de capitelurile stâlpilor, mai puţin cele două terminale de formă patrată din extremităţile intrării în pronaos, rămase suspendate în gol şi alipite de o parte şi de cealaltă a uşilor. În exterior, deasupra capitelurilor, stâlpilor, arcadele susţin antablamentul şi friza faţadei cu frontoane al căror bist delimitează terasa acoperişului.

Toate cele trei cupole din pridvor, prezintă imaginea în fescă a Pantocratorului. Spre extremităţile pridvorului sunt dispuse jertfelnicele specifice, pentru pomenire, amenajate cu protecţii şi acoperiş absorbant

Deasupra frontonului de la intrare, în planul al doilea de susţinere a bolţii acoperişului (în spatele terasei), se află baza paralelipipedică a turlei, cu laturile de aproximativ 3/3 m, iar spre faţadă prezintă o înălţime de 4,2 m pornind de la terminalul terasei pridvorului. Aceasta se descarcă în interior pe doi stâlpi aflaţi în naos şi pe elementele de structură încorporate în peretele faţadei la extremităţile uşilor.

La parea de răsărit a altarului motivaţia arhitectonică continuă, iar la mijlocul arcului exterior al zidului se află un vitraliu care păstrează linia şi dimensiunile celor laterale.

Înfăţişarea exterioară a bisericii, se poate studia în detaliu pe fila ataşată care conţine imaginea acesteia.

3. Mozaicuri

La intrarea în pridvorul bisericii, ne întâmpină cei doi Apostoli (simbolul bisericii) creştine, Petru şi Pavel, configuraţi de o parte şi de cealaltă a uşilor de la intrare. Aceste imagini imortalizate în mozaic, absolut superbe, îi prezintă pe cei doi apostoli întrun chenar cu arcadă la partea superioară, reliefat într-o suscesiune de profile şi ornaţii din mozaic şi din piatră spre extremităţi. Ipostaza celor doi apostoli şi scara (în mărime naturală) la care sunt reprezentaţi, crează privitorului sezaţie de prezenţă vie, transmit un fior de tăcere, contemplaţie şi invitaţie. Cel care îi priveşte, nu mai poate pleca mai departe fără a intra mai întâi în biserică. Dacă enoriaşului aflat în faţa acestor titani ai bisericii apostolice îi mai vine şi ideea din suflet de a-şi ridica privirea în rugăciune către Cel de deasupra tuturor existenţelor, va da cu privirea de patronul bisericii, Sfântul Ioan Botezătorul, care, de deasupra uşilor intrării, priveşte către vizitator, dintrun mozaic la fel de superb ca şi cele ale Apostolilor. Acesta se încadrează întrun medalion situat într-o firidă semirotundă cu înălţimea de 0,7 m şi baza cât boiandrugul uşilor intrării.

4. Pisanii

Sub cele două fresce mozaicate apostoleşti, se află corespunzător acestora, câte o placă metalică (bronz), înaltă de ½ m, prezentând în relief, o parte din istoricul bisericii, care ne transmite că aceste inscripţii au fost amplasate în acest loc, după incendiul cel mare din 1847, când “biserica s-au reînoit cu toate îmbunătăţirile care se văd încă de la Hristos 1847 august, în zilele Domnului: Iordache staroste de boiangii, fiind dininte epitrof la această sf .biserică aşezat în numitul an pă vremea oblăduirii prea înălţatului domn Gh. Bibescu şi în anii arhipăstoririi Preasfinţitului Arhiepiscop D. D. Neofit, însă prin călduroasa evlavie ce au avut-o kir Iordache, a cărei vrednic de laudă sa strălucită faptă pentru sfîntul locaş cu hramul Sf. Slăvitului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, de care nu puţin au îndemnat şi pe iubitorii de Hs. cît se văd aici scris de au ajutat acest sfînt lăcaş: Maria Gheorghe, Elena, Nicolae…”

5. Uşa intrare

Uşile de la intrare sunt masive şi impozante. Au peste 2,2 m în înălţime şi 1,5 m lăţime. Construite din lemn sculptat, de culoarea mahonului, prezintă la partea superioară (1/0,5 m), într-o manieră, cum poate numai Brâncuşi ar fi redat cu atâta supleţe şi măiestrie atât de expresivă, pe cei doi Arhangheli Mihail şi Gavril, în mărime de 1/2 din statura umană. Reprezentarea în basorelief a celor doi arhangheli crează o impresie de imagine tridimensională, iar ghirlanda filigramată lată de 8 cm care formează un cadru în jurul acestora, accentuează şi mai mult această impresie. Broderia şi filigramul lemnulul nu lasă liber niciun cm. patrat de spaţiu care să nu fie prelucrat. Modelele florale de sub picioarele Arhanghelilor, cu motivaţii florale de trandafiri şi viţă de vie, intră in linie cu plăcile inscripţionate, de sub tălpile Apostolilor.

Este demn de remarcat stilul artistic al autorului acestei lucrări: În pofida încărcăturii ansamblului decorativ şi a întregii motivaţii cu mii de elemente constitutive în care sunt expuse cele două personaje, la fel de minuşos elaborate, imaginea pe care o conferă este limpede şi odihnitoare ca un peisaj din natura montană.

Pe partea dorsală a uşilor, un text încrustat dezvăluie numele celor care s-au îngrijit de existenţa şi înfăţişarea lor:

“Donat de pr. C. Năiescu 1935”

Exec. Meşterii Iosef Popa şi Ene Popa
Ajutori sculptori Trancă Anghel, Iancu Popa

Ion Mihăiescu, Tudor Androne”

E. Prezentarea bisericii în interior

1. Pronaos

Tecând dincolo de uşa bisericii, se ajunge în pronaosul acesteia, cu dimensiunea de 4/4 m. Pe pereţii laterali sunt dispuse câte două uşi duble, din lemn cu lambriuri. În partera dreaptă se află magazia bisericii, iar pe partea stângă, după deschiderea uşii se observă o scară care în suişul ei face o curbă spre stânga şi majunge în balconul bisericii unde se află sediul corului.

Trecerea din tinda bisericii în naos se face prin două uşi oscilante, confecţionate din lemn cu geam la partea superioară. Cadrele ferestrelor de la aceste uşi preiau o parte din broderia revelată la cele de la intrarea principală, îmbinată armonios cu stilul florentin al mobilierului din interior în care vom întîlni motivaţii florale de flori şi frunze de acant, viţă de vie,

trandafir şi măslin. Cadrul superior al acestor uşi conţine câte trei ferestre mici (formatul unei coli de scris A.4), corespunzător fiecărei uşi de la bază, şi menţinând aceiaşi arhitectură.

Chiar şi când sunt închise, prin uşile respective se poate vedea întreaga imagine interioară, pânâ în adâncul altarului. Pe peretele de deasupra acestor uşi se aliniază trei fresce cu diametrul de 1m, în care sunt redate chipurile mult îndrăgite ale Maicii Domnului, Domnul Iisus Pantocratorul şi nelipsitul Ioan Botezătorul. Dasupra celorlalte două uşi laterale ale tindei (holului), există câte o frescă semirotundă cu latura bazei de 1m. în care sunt reprezentaţi serafimi.

Pe peretele din dreapta holului, înainte de intrarea în naos, pisania dăltuită în piatră cu litere chirilice, placheză partea superioară a peretelui. A fost aşezată aici imediat după prima restaurare din anul 1818.

Pisania, redă numele numele ctitorilor începând cu cei de bază, Ioanichie Ieromonahul şi terminând cu cei mai recenţi, până la Zmaranda, şi o parte din numeroasele intervenţii şi acţiuni la care afost supusă de-a lungul timpului:

“Cu vrerea Tatălui, cu bunăvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfîntului Duh.

Zidindu-se acest sfînt lăcaş de breslaşi, cojocari şi boiangii, sfinţindu-se în anul 1766.

După marele incendiu din anul 1847 bisericii i s-au adus numeroase reînnoiri în vremea domnitorului Ghorghe Bibescu şi a Arhiepiscopului D. D. Neofit.

Intre anii 1930-1940 în vremea Patriarhului Miron Cristea şi apoi a Patriarhului Nicodim Munteanu, bisericii i se aduc numeroase îmbunătăţiri fiind refăcute pictura in frescă de pictorul Iosif. Keber.

Din anul 1964 preotul paroh Paul Munteanu şi însoţit mai tîrziu de preotul Eugen Marina s-au ingrijit de păstrarea, restaurarea şi înzestrarea bisericii pînă în zillele noastre.

In perioada octombrie 1985 – 30 mai 1986, salvată ca prin minune de demolare, biserica a fost translatată de pe amplasamentul ei la distanţa de 23m. sub un unghi de 37° şi pe o cale în pantă de 2,8°, soluţie concepută şi executată de Dr. ing. Eugen Iordăchescu şi ing. George Mijea, în timpul PATRIARHULUI IUSTIN MOISESCU”.

Din păcate, cu toate că acest sfânt lăcaş este printre cele mai vechi din ucureşti, şi constituie un autentic tezaur de artă şi cultură creştin-ortodoxă, nu a fost încă înscris în patrimoniu.

2. Naos

Naosul conţine în interiorul său cei patru stâlpi de susţinere ai turlei principale, care sunt dispuşi astfel: primi doi se află cam la 4 m distanţă faţă de intrare, cu o deschidere de 5 m între ei şi la 1,6 m faţă de peretele lateral. Următorii doi stâlpi se situază la 5 m de la altar, în linie cu ceilalţi anteriori, iar la 1,7 m în faţa acestora se află catapeteasma.

Cupola naosului este împărţită în arcade spre cele patru puncte cardinale, configurate după cum au fost condiţionate de stâlpii de susţinere a turlelor.

De-a lungul naosului, corespunzător celor două arcade mari ale turlei principale şi celor două cupole configurate pe bolta încăperii, respectiv turla cea mare şi cupola intermediară dintre balcon şi primul arc al turlei mari, sunt dispuse patru policandre metalice, cu braţe etajate decorativ şi intercalate cu ornaţii florale. Policandrul ce mare, din alamă lustruită, situat sub turla principală, dispune de 33 de braţe cu sursă de iluminare şi este impresionant prin mărimea şi satilul decorativ în care sunt armonios combinate motivaţiile florale ale frunzalor de acant cu trandafiri şi porumbei cu aripile extinse. În faţa sa, spre altar, sub bolta Sfintei Treimi, este un policandru argintat cu şase braţe, în spatele policandrului mare, sub arcadă, un altul asemănător dar cu 24 de lumini, şi sub bolta Pantocratorului dinspre intraea în naos, se află piesa de rezistenţă ca valoare istorică şi patrimonială -un policadru brâncovenesc din argint masiv, cu şase braţe. Identic cu acesta se mai găseşte unul în ţară, care se află la Patriarhia Română. Amândouă sunt la fel de vechi şi la fel de valoroase prin simbolistica şi consistenţa lor.

Un al cincilea policandru , din alamă, cu şase braţe, se află pe bolta arcuită a amfiteatrului de la balcon, (unde cântă corul).

Pe lângă policandrele de care dispune biserica descrisă, la fiecare arcadă intermediară (cele dintre stâlpi şi pereţi), precum şi cele de la stâlpi care se situează deasupra icoanelor ce îmbracă pilonii pe laturile accesibile vederii spre naos, către interior şi către intrare, se află câte o candelă de argint ce imită stilul brâncovenesc, (la arcadele mari, candelele sunt cu patru cupe una pe mijloc şi trei echidistante în stea), ca de altfel şi cele cinci candele mari din faţa catapetesmei. Aceste sunt dispuse două câte două la extremităţile uşilor împărăteşti în dreptul icoanelor principale, şi cea mai mare la mijloc, deasupra uşilor împărăteşti.

Soleea din faţa altarului are două treapte de nivel, şi se întinde în linie dreaptă de-a lungul catapetesmei, între cele două laturi ale naosului, pe lăţimea de 1,2 m.

În faţa soleei, în linie cu stâlpi superiori ai turlei centrale, care se situează cam la 2,8 m faţă de catapeteasmă, pe aceiaşi direcţie cu stâlpii respectivi, se află câte două, sfeşnice cu dimensiuni diferite, confecţionate din metal (alamă lustruită), care sunt poziţionate lângă fiecare stâlp, orientate spre axa centrală a biserici.

Sfeşnicele mari au 3,3 m înălţime, iar cele mici sunt de 2,5 m. Executate într-o manieră florentină, trunchiul acestora este alcătuit din două feluri de module alternante (prezentând două nuanţe de culoare), prelucrate prin strunjire şi cizelare după turnare, cu borduri inelare al căror diametru variază între 80 şi 200 cm. La baza de susţinere au un suport înalt de 0,5 m cu secţiunea în stea triunghiulară, al cărui trunchi formează un fel de trapez efazat pe fiecare parte, ale cărui muchii cu lăţimea de 10cm. alunecă uniform spre podea şi se sprijină pe spinarea unui leu aşezat orizontal, al cărui cap şi labele din faţă constituie punctul de sprijin la sol al mobilierului respectiv. Pe fiecare faţetă a bazei, de mărimea 1/2 a unei coli de scris, se află configurată in relief, cu deosebită minuţie, stema regală din vremea executării sfeşnicelor. La înălţimea de 2,3 m, sfeşnicele respective au câte un taler de dimensiunea unei farfurii mari, pe care se situează doi suporţiu florali în formă de “S” cu o anvergură de 0,8 m, la capetele cărora sunt fixate tijele metalice sub formă de lumânare, înalte de 0,8 m şi o alta de 1m. care se află la mijloc. Fotografierea în cuvinte a acestor sfeşnice este insuficientă pentru a crea imaginea reală. Doar făcând conexiuni cu imagini din memorie preluate din surse în care au fost vizionate asemenea piese existente în marile catedrale şi palate ale lumii, se poate constitui o idee clară despre obiectul în sine.

Sfeşnicele mici sunt asemănătoare cu primele, numai că au o singură tijă de iluminare şi dimensiuni reduse în raport cu acestea.

Pe una din faţetele suportului a sfeşnicului mare din partea stângă, deasupra imaginii coroanei regale, se află o inscripţie, cizelată adânc, în litere chirilice, care atestă originea şi ctitorul sfeşnicelor: “Aceste sfenice sunt ale Bisericii Sfântul Ioan Nou de la Podu Şerban Vodă ale lui Ipitrop Ilie a lui Iordache Alexandru. Lucrate la 18 apr. 1859 de Ioan Kalt Maier ”.

3. Altar

Păşind în altar, întâlnim Sfânta Masă (2/1,5 m), dotată corespunzător cu obiectele de rigoare (două sfenice mari de 35 cm şi alte două de 25 cm din argint, model brâncovenesc, un policandru cu trei braţe şi chivotul aurite, sfintele vase, cupa, talerul, steluţa şi linguriţa ş.a.). În spatele mesei de-o parte şi de alta a crucii se află două amfore chinezeşti din porţelan înflorat, pe suporţi, înalte de 0,8 m, iar crucea Mântuitorului, de la mijloc se înalţă cu 1,5 m deasupra mesei.

În spatele crucii, se află scaunul cel de sus (2/0,8 m), încadrat de două canapele cu câte trei locuri, executate din lemn de stejar, de aceiaşi nuanţă cu lambriul şi întregul mobilier, nu fac notă discordantă nici în privinţa modelului decorativ. Spătarul are 0.7 m înălţime, uşor arcuit la partea superioară unde prezintă o bordură florală lată 1 şi ½ palmă, cu braţe alungite în terminaţi melcate, asemănătoare celor de la scaunul existent în mijloc, dar ornate mai simplist.

Privind din interiorul altarului spre naos, deasupra lambriului, pereţii altarului sunt decoraţi simetric astfel: în dreapta cu reprezentare în frescă a Sfinţilor Părinţi ai bisericii, Grigorie şi Vasile cel Mare, iar în stânga, Ioan Gură de Aur şi Arhidiaconul Ştefan (întâiul mucenic). Frescele respective, ca de altfel şi fereastra de la mijlocul altarului, sunt în acelaşi aliniament şi dimensiuni cu cele din naos şi pronaos. Vitraliul ferestrei, păstrtând fondul de lumină naturală a cerului, ca şi celelalte, o înfăţişează pe Maica Domnului în întregime, întrun cadru floral corelat desăvârşit cu întregul ansamblu.

Pe cupola înstelată a altarului, este reprezentată Împărăteasa Cerurilor, flancată în extremele tronului de cei doi Mari Sfinţii Arhangheli întrun cerc de doisprezece heruvimi.

Pe un brâu lat de 0,5 m desfăşurat pe deschiderea cupolei, vecin cu arcada dintre naos şi altar, este redată în litere slavone lauda adresată Maicii Domnului: “CEEA CE EŞTI MAI CINSTITĂ DECÂT HERUVIMII ŞI MAI MĂRITĂ FĂRĂ DE ASEMĂNARE DECÂT SERAFIMII”.

Spre naos, componentele din altar au următoarea dispunere:

– stânga – dreapta, practicate în peretele altarului, formând un arc de cerc de 0,6 m deasupra lambriului (1,9/0,8 m), se află două dulapuri ascunse în perete, destinate pentru păstrarea cărţilor liturgige şi altor obiecte;

– la baza pilonului care susţine arcul structurii de rezistenţă a bolţii altarului şi în linie cu peretele, se află scaunul parohial, al cărui cu spătar atinge limita lambriului, şi ale cărui braţe asemănătoare celor de la canapele, au pe terminaţiile melcate înfiptă câte o secure cu coada proptită în spătar, ceeace ar putea sugera securea prin care s-a adus jertfa Nepreţuitului cap al Botezătorului, scaunul predispunând mai mult la meditaţie hristică decât la odihnă pe cel care îl foloseşte.

Pe stâlpul descris mai sus, către interior se află o icoană (0,8/0,6 m), reprezentând pe Mântuitorul bătând la uşa care nu se deschide, iar spre naos “Fuga în Egipt” (1/0,7 m). După nivelul stîlpului, se formează un culoar, lat de 1,2 m, care se adânceşte în laterala slâlpului, formând un hol către uşa de serviciu, dublă, a altarului. Aceasta este atât la interior cât şi la exterior de dimensiuni sub cotele standard şi areun grilaj de protecţie în interior. Pe holul din faţa acestei uşi, se află cuierul şi dulapul cu veşmitele preoţilor.

În partea dreaptă a incintei altarului, între canapea şi dulapul din perete, se află suportul cădelniţei cu pupitrul de deservire adiţionat. Pe stâlpul corespunzător acestei laturi se află două icoane, spre interior Maica Domnului cu Pruncul, iar pe cealaltă latură, icoana (cu dimensiunea complementară) “Dinarul văduvei”, care are pe ea şi un mesaj: “Adevărat vă zic vouă, văduva aceasta mai mult decât voi a aruncat”. Pe holul care se deschide în această parte, similar cu el din stânga, se află către naos masa şi bufetul de serviciu pentru prepararea anafurei şi serviciile conexe, în capătul holului o chivetă, iar pe latura opusă este proscomidiarul. Peretele din spatele proscomidiarului are forma unei scoici, cu deschiderea de 1,2 m şi 0,8 m în adâncime, iar înălţimea este de 2,5 m. Pe bolta acestei scoici este reprezentat simbolul Sfintei Euharisti, Trupul şi Sângele Domnului care îl înnoieşte pe cel ce primeşte Sfânta Împărtăşanie –cupa cu Domnul Iisus Hristos, iar deasupra arcadei proscomidiarului este reprezentată mahrama cu Iisus Hristos.

Pe spatele peretelui catepetesmei sunt dispuse icoane de aceiaşi mărime şi corespondenţă celor de la faţadă, care Îl înfăţişeasză pe Domnul Iisus Hristos şi Maica Sfântă, iar deasupra acestora, în linie cu dvera, o seamă de icoane mai mici cu reprezentări ale Domnului şi Maicii Sale, Ioan Botezătorul şi scene hristice.

Desigur, în incinta altarului se mai găsesc şi alte bunuri, mobilier, obiecte ş.a. despre care nu se cuvine să amintim. Acestea nu sunt revelatoare pentru subiectul referatului şi ţin de intimitatea acestui sfânt lăcaş.

4. Cafas

O serie de elemente decorează interiorul naosului, unele făcând parte din arhitectura edificiului, spre exemplu balconul amfiteatrului unde cântă corul, care se etalează între cele două coloane ale arcadei de la turla mică, la 5 m faţă de podea. Are o balustradă zidită cu elemente decorative în componenţa sa, respectiv treizeci de stâlpişori cilindrici, fasonaţi şi cu terminaţi capitelice, înalţi de 0,8 m şi delimitaţi pe înălţime între grinda de susţinere şi balustradă, iar în planul de desfăşurare sunt împărţiţi în trei cadre de cîte zece marcat de stâlpi prismatici de dimensune majorată. Balconul în ansamblu are garda de 1m înălţime. Arcul tavanului de la balcon este continuarea liniei netede a pilonilor (stâlpilor), în aceiaşi linie cu cei ai naosului, (arată ca litera “U” întors). Acest arc fiind mai jos decât bolta amfiteatrului, îndeplineşte şi rolul de obstacol în calea luminii desprinse din sursa de iluminare a policandrului suspendat în mijlocul bolţii, pentru a nu pătrunde strident în incinta naosului.

5. Amvon

Pe partea stângă a naosului, între catapeteasmă şi piciorul turlei, alipit de perete şi cupolă, se află amvonul, la care se ajunge pe o scară îngustă, cu nouă trepte alipită de perete şi pornind dinspre altar, care are o balustradă joasă, fixată pe stâlpi din lemn.

Amvonul descrie o gardă în semicerc alipită de perete, cu înălţimea de 1,2 m, care prezint pe circumferinţă până la deschiderea scării de acces, şapte secţiuni dreptunghiulare în care sunt încadrate medalioane cu profeţii Avraam, Isaia, Ieremia, Zaharia, Iona, Ioil, şi Dreptul Iov.

Intregul ansamblu al amvonului este susţinut de un terminal în formă semiconică ce se adună la 1,5 m sub baza palierului. Deasupra balustradei amvonului, la mijlocul acestuia se află suportul de sprijin pentru cazania ori evanghelia pe care o foloseşte predicatorul. Acest suport configurează spre interiorul bisericii, un vultur imperial cu aripile destinse. Întregul ansamblu este construit din lemn aurit, fasonat, cizelat şi modelat cu încrustaţii decorative, care amintesc motivaţiile expuse la catapeteasmă.

6. Pangar

La intrarea în naos, se observă în partea dreaptă pangarul, care ocupă colţul din dreapta pe o arie de 1,8/4 m. Pangarul, construit din lemn tare, care imită abanosul, ca şi celelalte piese de mobilier respectă linia arhitecturală şi stilul decorativ al acestora, cu frunze şi flori de acant, broderia şi filigramul cu care este drapat, dovedind un înalt rafinament. Vitrinele din geam de cristal (80/50 cm) sunt înnobilate de cadrele care le conţin, cu terminaţii la linia superioară în acolade şi treflă armonizate de ancadramentul floral.

C. Pictură, icoane şi catapeteasma

1. Pictura

Pe peretele din spatele pangarului, privind către intrare, se află mai multe cadre cu fesce pe toată înălţimea peretelui în care sunt reprezentaţi: în partea stângă Sf. Cuvioasa Parascheva alături de Sf. Ecaterina, Pr. Constantin Năiescu ctitorul bisericii şi I.S.S.Dr. Patriarhul Nicodim; iar în dreapta Justinian Patriarhul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, şi Sf. Cv. Dimitrie cu Sf. Antonie cel Mare. Deasupra uşii este imortalizată Cina cea de Taină.

Pe bolta naosului, imediat în faţa intrării, fresca de pe bolta circulară, semisferică, de cca 6 m în diametru, înfăţişează Sfânta Treime cu Maica Sfântă şi Sfântul Ioan Botezătorul în jurul mesei, iar întregul ansamblu este înconjurat de doisprezece Serafimi, în jurul cărora se află o banda inelară pe care este scrisă Fiinţa Trinitară a Domnului Dumnezeu: “TATĂL CEL FĂRĂ DE ÎNCEPUT, ÎMPREUNĂ CU FIUL CEL FĂRĂ DE ÎNCEPUT, ÎMPREUN CU DUHUL LUI DUMEZEU”. La cele patru puncte de sprijin ale cupolei unde se unesc arcele bolţii, în concavitatea acestora sunt reprezentaţi cei patru evanghelişti.

Pe cupola turlei mari întâlnim aceiaşi imagine a Mântuitorului, descrisă anterior, însă ceva mai extinsă, iar pe peretele cilindric al turlei există, pornind de la bază către boltă, un brâu de decoraţiuni florale urmat de un registru cu scene cursive din viaţa şi evoluţia până la “Înălţare” a Mântuitorului lumii (la scara 1,5/1 raportat la statura umană), urmat de un alt registru înalt de 1m., în care sunt rerprezentaţi cei doisprezece Apostoli. Pe zonele de confluienţă dintre arcele de susţinere de la baza turlei, sunt reprezentaţi cei partu evanghelişti, însoţiţi de simbolurile zoomorfe corespunzătoare, aşa cum li s-au atribuit în iconografia creştin-ortodoxă.

Turla mică, în care se află clopotul, nefiind expusă vederii, prezintă numai decoraţiuni florale pe tencuială obişnuită.

Înaintând către altar, deasupra soleei şi catapetesmei, se află bolta semisferică cu reprezentatea Tatălui Ceresc înconjurat de Serafimii cei cu ochi mulţi, în număr de doisprezece, iar în cele patru concavităţi rezultate la confluienţa arcelor de susţinere, este ilustrat câte un Serafim. Pe banda inelară de la baza acestei reprezentări, sunt redate primele cuvinte din rugăciunea Fiului, cu care ne-a învăţat să ne rugăm Dumnezeului Nostru, Tatăl cel Ceresc: (“TATĂL NOSTRU CARELE EŞTI IN CERURI, SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU”).

Pe structurile laterale (faţă – spate) formate de trecerile dintre arcade, respectiv stâlpii de susţinere şi laturile exterioare ale edificiului, la nivelul bolţii bisericii, se formează nişte pante late de apoximativ 2m., care, pornind de la nivelul arcului de grinzii, se închid la 2,5 m, în linia bolţii, formând o curbură de arc la nivelul superior. Pe toate cele douăsprezece astfel de porţiuni determinate de pilonii turlelor, (inclusiv segmentele dinspre capetele bisericii, respectiv lateralele aflate în linie cu balconul de la intrarea în naos, şi peretele de la graniţa cu altarul), sunt reprezentate fresce, alternând stânga – dreapta, astfel: “Întoarcerea Fiului Risipitor”, “Iisus Hristos vindecă cei doi orbi”, “Iisus Hristos şi femeia păcătoasă”, “Iisus Hristos vindecă pe fica lui Iair”, “Iisus Hristos pe mare cu Petru”, “Iisus Hristos se arată Maria Magdalena după înviere”, “Iisus Hristos şi femeia adulteră”, “Iisus Hristos se arată Apostolilor”, “Botezul Domnului Iisus Hristos”, “Iisus Hristos spală pe picioarele apostolilor”, “Buna Vestire” şi “Adormirea Maicii Domnului”.

Pe zonele laterale ale naosului, la partea superioară dintre arcade, sunt reprezentate scene complexe din viaţa Mântuitorului, pe o suprafaţă dispusă în formă de semicerc cu deschiderea de 6 m, având ca bază un trapez cu laturile arcuite, conţinând numeroase personaje: Ducerea Crucii Domnului Iisus Hristos“, “Naşterea Domnului Iisus Hristos”, ”Coborârea de pe Cruce a Domnului Iisus Hristos”, “Învierea Domnului Iisus Hristos”, “Naşterea Domnului Iisus Hristos”, “Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos”. Interiorul bisericii, inclusiv altarul, are pereţii protejaţi la bază pe înălţimea de Zugrăveala interioară a bisericii imită piatra dăltuită, de culoarea albului îmbătrânit de patina vremii. Curburile arcadelor şi fantele dintre acestea precum şi spaţiile intermediare întâlnite la trecerea dintre planuri, sunt ornate cu medalione şi ghirlande florale reprezentând flori şi frunze de acant, viţă de vie şi lotuşi armonios combinate.

Pe bolta naosului, de-o parte şi de alta, în alveolele dintre arcade, sunt reprezentate opt fresce simetrice (stânga – dreapta), de forma crucii în treflă, cu dimensiunea de 1/1 m, în care sunt reprezentaţi Profeţii: Moise, Ieremia, Daniel, Iezechiel, David, Aaron, Solomon şi Isaia.

2. Icoane

În partea stângă, în aceiaşi linie cu iconostasul, se află o panoplie pe care este expusă festiv o icoană (60/45 cm) pictată în ulei reprezentând scena cu Adormirea Maicii Domnului la baza căreia pe un pupitru, se află o casetă din sticlă cu cadru metalic, de 40/20 x 15 cm, care conţine imortalizarea scenei Adormirii Maicii Domnului. Această icoană se numără printre piesele de importanţă deosebită din dotarea bisericii care o conţine. Ea a fost scoasă la vedere (într-o stare perfectă), de sub talpa bisericii, unde a fost găsită cu ocazia executării lucrărilor de excavaţii care s-au efectuat la momentul translatării bisericii.

Cei doi stâlpi sunt îmbrăcaţi de jur împrejur cu icoane, situate deasupra lambriului. Cel din stânga prezintă trei icoane cu Maica Domnului, Sf. Mare Mucenic Mina, Sf Ioan Botezătorul şi alte două inedite, deosebite ca stil, valoare şi sfinţenie acumulate de-a lungul secolelor şi prin păstrarea amprentei Bisericii Sfânta Vineri (cea care a fost demolată), de la care au rămas moştenire. Una dintre ele lucrată în ulei pe lemn (70/50 cm) o reprezintă pe Sf. Vineri, care este aşezată la baza stâlpului, puţin deasupra podelei, iar cealaltă din argint (100/70 cm) dispusă deasupra ei, reprezintă Sf. Treime încununând pe Maica Domnului, Împărăteasa Cerurilor; Stâlpul de pe dreapta la fel este decorat cu icoane, mai puţin latura pe care se află scaunul arhieresc, are pe faţada dinspre intrare, o icoană (100/70 cm), executată în ulei pe pânză, protejată, reprezentând Pantocratorul.

Stâlpi de pe al doilea rând, dinspre altar, la fel sunt capitonaţi cu reprezentări iconografice deoseite. În stînga, de la podea până la nivcelul superior al lambriului, o icoană masivă din lemn pictat în ulei, de o mare valoare (atestată 1711, preluată de la Bsc. Sărindar care a existat pe locul unde se află astăzi Casa Centrală a Armatei din Bucureşti), îl reprezintă integral pe Sf. Antonie Cel Mare. Deasupra acesteia, la fel de valoroasă se află o iconă de argint a Maicii Domnului cu Pruncul, care încadrerază stâlpul pe lăţimea sa şi pe înîlţimea de 90 cm. O alta de aceiaşi mărime pe latura dinspre centru, cu Maica Domnului îndurerată, pe spatele stâlpului şi lateral spre perete, sunt reprezentaţi iconografic Sf. Ioan Botezătorul la Iordan şi respectiv Învierea Domnului, iar dedesubt Sf. Calinic.

La fel, pe stâlpul de lângă iconostas sunt expuse icoane cu reprezentări diferite: spre axa naosului Rugăciunea din Gheţimani (100/90 cm, ulei), spre intrare, deasupra mesei, Înălţarea Domnului, spre perete Botezul Domnului şi pe spate Adormirea Maicii Domnului.

3. Vitralii

Din nou cu faţa către altar, pe partea dreaptă, atrag atenţia vitraliile luminoase, lucrate în stil renascentist cu o deosebită măiestrie, în care sunt dispuşi unii dintre cei mai populari sfinţi ai ortodoxiei: Sf. Mare Mucenic Teodor, Sf. Apostol Petru, Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Ioan Botezătorul, lîngă altar donate de părintele parh Paul Munteanu şi pr. Eugen Marina; pe partea stângă, pornind tot de la intrare, pot admirate vitraliile cu Sf. Prooroc Ilie, Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, Sf. Mare Mucenic Dimitrie, din donaţia creştinilor Constantin cu Angela şi preotului Constantin A. Năescu. Între aceste vitralii, în aceaişi linie de proporţii, (alternant stânga – dreapta), sunt încadrate fresce cu Sf. Eugenia, Sf. Nestor, Sf. Teodora, Sf. Mare Mucenic, Gheorghe.

4. Catapetesma

Catapeteasma se desfăşoară între cele două laturi ale naosului, cu o înălţime de 5 m Întregul ancadrament al catapetesmei conţine un bogat aranjament floral cu frunze de acant, trandafiri şi reprezentări zoomorfe (porumbei şi căprioare) foi de viţă şi struguri, caresunt complementar aranjate în mod gradat, pe fiecare registru în parte. Deasupra brâului plintei, prezintă un registru cu opt firide în care sunt reprezentate medalioane în formă de ochi, cu scene biblice (de mărimea unei farfurioare pentru prăjituri), corespunzătoare fiecărei icoane de pe frontispiuciul altarului. Urmează un brâu lat de două palme dotat cu o balustradă de sprijin, facil celor care practică metania şi îngenuchierea pentru rugăciune, deasupra acestuiua sunt încadrate în firide de aceiaşi dimensiune (1/0,8m), icoanele reprezentative, astfel:

– la uşa de miză-noapte, Sf. Necunoscuţi, Sf. Părinte Spiridon urmează uşa cu Arhanghelul Mihail (la scara 1/1), lucrate în ulei pe lemn, Sf. Ierarh Nicolae şi Maica Domnului lucrate în argint;

– la uşa de miază-zi, dinspre perete, vedem icoana Sfintei Treimi la Stejarul de la Mamvri, apoi a Sf. Mare Mucenic Tiron, uşa cu Arhanghelul Gabriel, lucrate în ulei pe lemn, icoanele cu Sf. Ioan Botezătorul şi Iisus Hristos Pantocratorul, executate în argin.

Cei doi Arhangheli au fost pictaţi de ilustrul pictor Nicolae Polcovnicul, profesorul marelui Nicolae Grigorescu.

Uşile împărăteşti, sunt executate din lemn de tei traforat, cu o deschidere de 1 m, au linia superioară în formă de tilobat, atingând la mijloc înălţimea de 1,5 m, iar la canaturi 1,1 m. Lucrate într-o manieră florentină extrem de minuţioasă, au trei rânduri de registre cu firide dispuse câte cinci pe fiecare uşă, în care sunt practicate firide ce conţin medalioane pictate. La bază sunt cei patru Evanghelişti, pe registrul doi, Ap. Andrei, Sf .Ilie, Sf. Iov şi Ap. Ioan, iar sus, Buna Vestire şi Naşterea Domnului.

Deasupra ansamblului descris până acum se află două frize cu câte 22 de firide (05/04 m), în care sunt pictaţi pe banda inferioară cei doisprezece apostoli şi zece Profeţi (Aaron, Kiril, Ioşua, Moise, Anania, Avacum, Iezechiel, David, Ieremia şi Iona), iar pe brâul superior sunt reprezentate scene biblice (“Înălţarea, Schimbarea la Faţă, Apariţia lui Iisus în faţa Apostolilor, Sfinţii Părinţi, Vindecarea orbului, Adormirea Maicii Domnului, Coborârea de pe cruce, Buna Vestire, Dumuneca Tomei, Botezul Domnului, Maica Domnului la Templu, Sf. Treime, Banul Văduvei, Maica Domnului cu Fiul la Templu, Mc. Domnului cu Elisabeta la cruce, Pilat se spală pe mâini, Arătarea la M.M. după înviere, Coborîrea Sf. Duh la Mc. Cuv., Jertfa lui Isac, fuga din Ierusalim ş. a. neidentificate).

Catapeteasma se termină la partea superioară cu o dantelă bogată de franjuri în acoladă, care au deasupra 22 de porumbei cu aripile deschise pentru zbor. La mijloc. Maestuasă, seridică crucea (1,5/1 m), cu bordură stucaruită, îmbrăcată pe mijloc cu pluş roşu vişiniu, peste care este aplicafă efigia Mântiutorului.

F. Mobilier

1. Iconostas

În partea dreaptă, în linie cu pilonul turlei, se află iconostasul cu icoana patronului bisericii expusă pe suportul oblic al acestuia, iar deasupra, în prelungirea peretelui din spate afişează o icoană a Mântuitorului în ipostaza rugăciunii către Dumnezeu Tatăl la momentul răstignirii.

De dimensiuni modeste, 1,5/0,5 m, iconostasul este confecţionat din lemn cizelat pe cele trei laturi dinspre naos în manieră renascentistă, cu bogate motivaţii florale, lăcuit cu bronz auriu şi având în partea de jos, pe fiecare latură la mijloc, câte un medalion rotund de dimensiunea unei farfurioare, în care sunt reprezentaţi pe lateral Sf. Ilie şi Sf Iov, iar la faţadă Sf. Ioan Botezătorul.

2. Scaun arhieresc

Tot la acest stâlp, pe latura dinspre altar, se află scaunul cel mare arhieresc, care se încadrează pe toată lăţimea stâlpului, şi pe înîlşimea de 2,5 m, la care se află acoperişul său. Acesta este confecţionat din lemn traforat, cu multiple decoraţiuni, la acoperiş prezintă un fronton brodat cu ciucuri, arabescuri şi flori de acant, cu coloane înalte şi braţe proieminente care au terminaţii cu cap de leu ca şi la partea posterioară a stativului de pe podea. Tronul acestuia este capitonat cu pluş roşu-vişiniu, (în care odihneşte Preafericitul Patriarh Teoctist, redat în toată plenitudinea întrun tablou cu ramă aurie, de 70/55 cm), iar întregul ansamblu al scaunului este protejat cu bronz auriu.

5. Scaun arhieresc mic

Celălalt scaun arhieresc situat în paralel cu cel descris, se află lângă stâlpul din stânga şi se deosebeşte de primul. Acesta este de diminsiuni mai modeste, iar stilul său arhitectural, lemnul din care este făcut şi culoarea sa, se încadrează în rigorile şi standardele mobilierului din incintă. Numai capitonajul este asemănător cu al celuilalt.

6. Crucea Mântuitorului

Nu poate trece neobservată crucea Mântuitorului expusă lângă primul stâlp din dreapta, în naos, care conţine o substanţială încărcătrură de sfinţenie şi măreţie prin înfăţişarea sa impunătoare şi vecimea dobândită în timp de pe vremea când se afla în altarul bisericii –puţini sunt cei care după intrarea în biserică trec pe lîngă ea direct către iconostas. Aceasta are 2,5 m înălţime, iar pictura în ulei de pe faţada acesteia în care este reprezentat Mîntuitorul Iisus Hristos şi cei patru Sfinţi Evanghelişti de pe extremităţile braţelor, respectiv: Ioan în stânga, Marcu în dreapta, Matei deasupra şi Luca la rădăcina crucii, îşi menţine prospeţimea culorilor şi absoarbe privirea creştinilor prin obiectivitatea portretistică a personajelor. Piciorul crucii respective are un postament masiv care prin configuraţia sa în trepte, conferă credincioşilor un spaţiu prielnic de rugăciune şi metanie.

7. Stranele

Interiorul bisericii, inclusiv altarul, are pereţii protejaţi la bază pe înălţimea de 1,3 m, cu lambriu de lemn stucaruit, de esenţă tare, prezentând culoarea abanosului. Stranele situate de-a lungul naosului pe ambele părţi, sunt dimensionate la nivelul brâului de lemn, înfăţişate în aceiaşi nuanţă, din material de acelaşi tip, prelucrate artistic cu motivaţii florale de acelaşi gen al mobilierului din dotare, au braţele superioare cu terminaţie în buclă, care ies în afara cadrului, ca de altfel şi stâlpi de susţinere a acestora, iar banchetele lor sunt articulate la mijloc, cu partea din faţă rabatabilă.

Biserica Sfântul Ioan Piaţă

Descrierea bisericii

Arhiva