Asemănătoare cu cea din Biserica Albă (București) și aparținând aceleiași școli de sculptură ca cele din biserica episcopală din Blaj și cea din Rucăr, catapeteasma (tâmpla) bisericii Sfântul Ioan Piață a fost datată de specialiști pentru secolul al XVIII-lea. Ea face parte, conform acelorași specialiști, din patrimoniul cultural național și, prin urmare, trebuie protejată și popularizată ca tezaur artistic.
Din păcate, timpul și-a pus amprenta și pe acest inestimabil tezaur artistic al școlilor de sculptură și pictură românești, catapeteasma necesitând urgente lucrări de restaurare și conservare.
Catapeteasma este lucrată din lemn de stejar, integral manual, conform metodelor specifice secolului al XVIII-lea, și are dimensiunile de 13,83/6,45.
Catapeteasma este sculptată în întregime (alto-relief și traforat) fiind de o frumusețe uimitoare. În decursul timpului ea a suferit patru intervenții puse în evidență de specialiști, ultima fiind și cea mai nepotrivită pentru o astfel de piesă.
Ceea ce este interesant la acest ansamblu sculptat în lemn de stejar, este bogata ornamentare, care nu s-a rezumat doar la traforarea unor motive vegetale, ci și la reprezentarea unor motive inspirate din imaginarul epocii în care a fost creată, precum și din fauna locală și nu numai.
Putem observa astfel:
1. păsări: mierle, sturzi, stârci, cocoși

precum și ibiși alături de alte păsări:

2. animale autohtone:

dar și exotice:

3. animale fantastice și zeități antice:

4. simboluri heraldice:

Un interes deosebit îl prezintă și compoziția bogată (motive vegetale și animale) a panourilor de sub icoanele mari din catapeteasmă. Iată câteva:

precum și semnătura originală a pictorului Nicolae Polcovnicul de pe ușile diaconești: